Deciziile, între teamă și curaj

În fiecare zi ne confruntăm cu situații care presupun a face alegeri, unele mai simple (ex: la ce oră vom lua prânzul) și altele mai complexe (ex: unde vom merge în vacanță, ce job ar fi mai potrivit pentru noi, etc.). Decizia reprezintă de fapt o „hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații etc.” (DEX), adică alegerea unei soluții dintre mai multe posibile.

Decizia este o parte componentă a procesului de rezolvarea a unei probleme, care are următorii pași:

a. identificarea și definirea problemei – în primul rând, pentru a lua o decizie, trebuie să existe o problemă (o discrepanță între starea actuală și starea dorită), pe care este necesar să o identificăm și să vedem ce anume înseamnă pentru noi și cum se manifestă.

b. generarea soluțiilor posibile – în acest punct, ne gândim cum anume am putea să rezolvăm problema astfel încât să ajungem la situația dorită.

c. evaluarea soluțiilor – examinăm soluțiile în termeni de costuri și beneficii, consecințe posibile, etc.

d. alegerea soluției optime – ne orientăm către soluția care ne aduce cele mai multe beneficii și care presupune cele mai mici costuri.

e. planificarea și implementarea soluției – ne gândim cum anume am putea pune în aplicare soluția: în ce moment, unde, de ce anume avem nevoie, ce obstacole ar putea să apară, cum anume am putea depăși acele obstacole, și apoi implementăm soluția în funcție de acestea.

f. revizuirea și îmbunătățirea soluției – întrucât soluția aleasă nu ne ajută întotdeauna să rezolvăm problema avută, după implementarea acesteia, analizăm care au fost punctele forte și punctele slabe ale soluției și ce am putea schimba pentru a atinge starea dorită.

Am putea spune, nimic mai simplu, nu-i așa? Dar oare chiar așa să fie? În realitate, lucrurile stau puțin diferit. Atunci când luăm o decizie, intervin și alți factori care ne pot influența, cum ar fi: impactul deciziei asupra celorlalți, timpul avut la dispoziție, presiunile din partea celorlalți, modul în care ne sunt prezentate riscurile, experiența avută, nivelul de certitudine al consecințelor, etc.

Sunt situații în care ne este greu să alegem o variantă care ne-ar aduce beneficii din teama de a nu îl răni pe celălalt. Din acest motiv, tindem adesea să amânăm luarea deciziei, încercând să găsim argumente care ar ușura luarea deciziei. Putem ști însă cu certitudine ce efect ar avea decizia luată asupra celuilalt? Nu! Putem ști cu certitudine care este cea mai bună variantă pentru noi? Nu! Și amânarea reprezintă o decizie, însă, în timp, ea ne poate aduce mai multe costuri decât beneficii. Așadar, este recomandat de multe ori să alegem oricare variantă decât nici una, deoarece indiferent de rezultat, vom avea un răspuns și o îndrumare către ce este de făcut mai departe.

Alteori, putem fi deosebit de „curajosi” privind deciziile luate, alegand variante pe care le-am evita in mod obisnuit: atunci cand resimtim emotii foarte intense pozitive sau negative (ex: deciziile luate atunci cand suntem furiosi), sub influenta anumitor substante, atunci cand suntem intr-un grup si toti decid un lucru vs atunci cand suntem singuri, cand timpul avut este foarte scurt ori atunci cand cineva drag ne roaga sa facem un lucru, si altele.

Una dintre cele mai interesante cărți care prezintă modul în care gândim și descrie procesul decizional este „Gândire rapidă, gândire lentă” de Daniel Kahneman, pe care v-o recomand cu drag! Deși prezentată dintr-o perspectivă economică, informațiile sunt utile și pentru alte tipuri de probleme pe care le putem întâmpina. În continuare vă voi prezenta două situații foarte care descriu câțiva factorii care pot influența luarea unei decizii.

A. Paul Samuelson, un personaj renumit printre economiștii secolului XX, i-a propus prietenului său să pună în joc 100 de dolari și apoi să dea cu banul. În cazul în care ar fi ghicit partea banului, și-ar fi dublat suma, iar în cazul în care nu ar fi ghicit, ar fi pierdut toți banii. Prietenul i-a răspuns: „Nu voi paria, pentru că voi resimți pierderea a 100 de dolari ca atârnând mai greu decât câștigul sumei duble”. De ce se întâmplă acest lucru? Deoarece se pare că oamenii resimt aversiunea față de pierdere mult mai intens decât satisfacția câștigului. De atfel, studiile arată că oamenii au o înclinație către negativ, în general, de aceea tindem de multe ori să accentuăm ce ar putea merge rău decât bine.

B. Un alt exemplu este cel al încadrării, sau modul în care sunt prezentate consecințele unei alegeri. În cazul „problemei bolii asiatice”, sunt propuse două programe alternative menite să combată o boală care poate conduce la moartea a 600 de oameni. Situația 1: Dacă s-ar adopta programul A, vor fi salvati 200 de oameni, iar dacă se adoptă programul B, există o probabilitate de o treime ca 600 de persoane să fie salvate și o probabilitate de două treimi ca nimeni să nu fie salvat. Situația 2: Dacă se adoptă programul A*, vor muri 400 de oameni, iar dacă se adoptă programul B* există o probabilitate de o treime că nu vor muri oameni și o probabilitate de două treimi că vor muri 600 de oameni. Voi ce program ați alege, în fiecare dintre cele două situații? Ei bine, deși consecințele programelor A și A*, respectiv B și B* sunt identice, în prima situație majoritatea respondenților au ales programul A iar în a doua situație, au ales programul B*. De ce? Deoarece se pare că preferăm lucrurile certe în detrimentul încercării norocului, atunci când rezultatele sunt prezentate în termeni pozitivi, și respingem lucrul sigur față de încercarea norocului atunci când rezultatele sunt prezentate în termeni negativi.

Vă doresc echilibru și decizii înțelepte!

Destinul nu este o chestiune de șansă, este o chestiune de alegere; nu este un lucru ce trebuie așteptat, este un lucru ce trebuie realizat.

William Jennings Bryan, 1860-1925