Abordări psihoterapeutice

Psihoterapia în general reprezintă intervenția psihologică în sănătate și boală.

Intervenția psihologică în sănătate presupune abordarea mecanismelor psihologice care ne ajută la promovarea și optimizarea sănătății dar și la prevenirea patologiei. Tot în această categorie putem include și intervenția în scopul autocunoașterii și a dezvoltării personale. Intervenția în boală se referă la abordarea mecanismelor psihologice implicate în patologie, în scopul tratării diverselor tulburări psihice.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (CBT)

Această formă de terapie a luat naștere la începutul secolului XX, combinând principiile terapiei comportamentale (behavioriste) și ale terapiei cognitive. Acest tip de terapie și-a dovedit eficiența și eficacitatea, având un suport științific solid. Ideea centrală în psihoterapia cognitiv-comportamentală este aceea că modul în care gândim (componenta cognitivă) și modul în care acționăm (partea comportamentală) afectează modul în care ne simțim (componenta emoțională). Așadar, pentru a ne simți mai bine, ne vom concentra pe a cunoaște, înțelege și schimba modalitățile noastre ineficiente de gândire și de acțiune. CBT este o terapie bazată pe colaborare așadar participarea ta activă este esențială pentru a îți fi de folos.

Pe lânga terapia clasică CBT, în cadrul procesului terapeutic vom adopta tehnici din Terapia prin Acceptare și Angajament (Steven Hayes, 1982) , și Terapia Centrată pe Scheme Cognitive (Jeffrey Young, 1990).

Terapia centrată pe emoții (EFT)

A fost fondată de Susan Johnson şi se bazează pe teoria ataşamentului. Modelul EFT explică modul în care funcţionează iubirea adultă şi cum se poate întreţine într-un cuplu. Această abordare își bazează tehnicile pe argumente precum:

  • Oamenii au nevoie de legături emoţionale sigure, care se crează prin accesibilitate, deschidere şi angajament la nivel emoţional.
  • Emoţia este cheia în organizarea comportamentelor de ataşament şi în modul în care experimentăm relaţiile intime.
  • Experiențele emoționale timpurii au condus la dezvoltarea unor tendințe de exprimare în relație la vârsta adultă.
  • Problemele în relaţii sunt menţinute prin felul în care interacţionăm cu partenerul și menţinem aceste interacţiuni ineficiente.
  • Nevoia de ataşament şi dorinţele partenerilor sunt sănătoase şi adaptative.